acum aici cu mine

5 ani

2011-06-10T10:21:00.002+03:00

Astazi sunt 5 ani de cand am inceput sa scriu aici. Pacat ca din toamna trecuta am abandonat corabia.

20 de ani

2010-09-11T11:45:00.002+03:00

Finally. La fel de confuză, de pierdută şi de not-really-that-happy. Atât că în dimineaţa zilei mele am aflat cel mai frumos lucru şi acum sunt sigură măcar de un lucru. Cadouri frumoase, şi momente la fel. Mulţumesc.

2010-09-07T17:04:00.003+03:00

my eyes are sore.
i'm gonna be 20 in two days.
my body is tired.
my mind is blank.
i lost you.
my birthday will suck. no matter how many times i go out. no matter who i fuck. your silence. no happy birthday as usual.
i miss you.

laying on your back became your only escape, by jonny craig. indeed.
you're out of my head. two hours. maybe three. i'm normal.
then i go back to my little shell
and wish you'd never left.
and
stayed here.
twelve years. it's an awfully long time.
i can get married in twelve years.
i can have kids.
i can have a job.
i can die.
without a word from you.
without knowing you're alright.
you're alive.
you're not mine.

Toamnă

2010-09-01T11:06:00.003+03:00

Din nou frig, nori şi vânt. În Paris nu mi-a plăcut la 15 grade şi ploaie, dar aici abia aşteptam. Să port pardesiu şi pantofi din nou, să mi se ciufulească părul şi să nu-mi placă, dar mi-era dor.
1 septembrie înseamnă că mai e o lună de vacanţă. O lună din care voi petrece trei sferturi învăţând la Istoria Angliei, but whatever..
1 septembrie înseamnă că mai e puţin şi e ziua mea. 20 de ani! Mă uitam ieri la Edward Omul-Foarfecă şi, pe lângă eterna problemă (de ce n-au tradus Mâini-de-Foarfece), mi-am dat seama că şi filmul ăla are tot 20 de ani. Wow. Mult.
E vremea ceaiurilor de mai multe ori pe zi şi a băilor la prânz şi a statului cu o carte în braţe în plapumă, cu şosete în picioare, evident.
Ar trebui să fie vremea când mă gândesc ce vreau de ziua mea, dar mi-am creionat o listă de acum câteva luni (sub poza de profil, just in case).
Am avut o vară normală pentru mine, punctată de câteva experienţe interesante, dintre care cea mai importantă excursia prin Europa de 16 zile. Superb. Dar asta e altă poveste.
Aseară după 12 terminasem deja Tigrul alb de Aravind Adiga (recomand), şi cum n-aveam somn, m-am hotărât să nu mai amân ce tot spuneam încă de când eram în excursie, şi anume să recitesc Scris pe trup. Una dintre cele mai frumoase cărţi pe care le-am citit vreodată, aşa că am dat drumul la Placebo, m-am făcut ghem pe scaun, şi cu genunchii la piept am citit vreo 70 de pagini până să simt că mă ia somnul. Nu pot să mai adorm dacă nu sunt foarte obosită, aşa că seara trebuie să mă epuizez. Din păcate, nu pot să învăţ după 6, deci opţiunea asta iese din calcul. Dar revenind la cărţi.
Înainte să plec în excursie am trecut pe la bibliotecă şi mi-am luat de citit pentru 3 săptămâni. Ţin minte şi acum argumentul pe care l-am avut în faţa raftului când am ales Tu nombre escrito en el agua, de Irene Gonzalez Frei: asta o iau în caz că mă apucă melancolia pe acolo. Am ales-o strict după titlu, nu ştiam nimic de autoare (care e de fapt un nom de plume), nici despre carte. Abia în autocar m-am obosit să citesc prezentarea de pe copertă, şi să văd că trebuia să fie "roman erotic". Asta e, îmi zic eu, o să stau fără carte pentru stări mai speciale. Cât m-am înşelat!
Am început-o în ziua dinainte să mergem în Lyon, pe o pajişte într-un sătuc din Franţa. Mi-a luat fix un paragraf să-mi dau seama că înainte de a fi "roman erotic", va fi cartea la care o să vărs râuri de lacrimi. Nu cred că am terminat 3 pagini înainte să mă dezlipesc de grup şi să mă duc să citesc singură pe un drumeag ce ducea spre lac, învăluită în umbră. A fost cea mai frumoasă carte pe care am citit-o eu. Mai frumoasă decât Spuma zilelor, care avea acest titlu înainte. Acasă am văzut că e tradusă şi în română, dar o s-o caut tot în spaniolă, vreau să am cartea asta şi s-o recitesc de fiecare dată când vreau. Mă gândeam să le întreb pe tipele de la bibliotecă de unde au făcut rost de o aşa bijuterie..dar nu chiar.
1 septembrie, şi nu vorbim de două luni. Record personal much? 31 august, şi au trecut 5 luni. O eternitate.
Vreau să înceapă şcoala. Anul trecut pe 1 octombrie eram la IAMX. Acum voi fi la Nero. Destul de corect, zic eu.

Grupe Champions League 2010/2011

2010-08-27T16:03:00.002+03:00

Grupa A
Inter Milano
Werder Bremen
Tottenham
Twente

Grupa B
Olympique Lyon
FC Porto
Schalke 04
Hapoel Tel Aviv

Grupa C
Manchester United
Valencia
Rangers
Bursaspor

Grupa D
Barcelona
Panathinaikos
Copenhaga
Rubin Kazan

Grupa E
Bayern Munchen
AS Roma
FC Basel
CFR Cluj

Grupa F
Chelsea
Olympique Marseille
Spartak Moscova
Zilina

Grupa G
AC Milan
Real Madrid
Ajax Amsterdam
Auxerre

Grupa H
Arsenal
Sahtior Donetk
Sporting Braga
Partizan Belgrad

Farewell - by Agha Shahid Ali

2010-08-20T22:42:00.000+03:00

“At a certain point I lost track of you.
You needed me. You needed to perfect me.
In your absence you polished me into the Enemy.
Your history gets in the way of my memory.
I am everything you lost. You can’t forgive me.
I am everything you lost. Your perfect Enemy.
Your memory gets in the way of my memory:
If only somehow you could have been mine, what wouldn’t have happened in the world?
I’m everything you lost. You won’t forgive me.
My memory keeps getting in the way of your history.
There is nothing to forgive, so you can’t forgive me.
I hid my pain even from myself; I revealed my pain only to myself.
If only somehow you could have been mine,
what would not have been possible in the world?”

Extremely Loud and Incredibly Close

2010-07-14T16:55:00.004+03:00

I can't write a review for this awesome book. It's just one of those books that don't allow you to do anything meaningful for a while once you've finished them. It's captivating, depressing and sometimes serene. It's like the smile that blooms on your face after you realize you've been weeping for nothing. A great book, by an author I didn't consider a top one, at least not until this book. Safran Foer writes about the post-9/11 America in a heart-breaking way, through the eyes of nine-year-old Oskar, who tries to solve a mystery related to his deceased father. Like I said, I can't review it, but it was wonderful and sad and so so beautiful. Easily earned its way into my favourite books list.

Leapşă cu cărţi

2010-06-19T16:13:00.003+03:00

Ce frumos! Chiar mi-era dor de o leapşă, şi am primit-o la fix, acum că am terminat primul an şi am timp de blog şi de orice altceva. De la runbaby, one of my first readers *blush*.

Câte cărţi ai citit până acum în 2010?
Fără ce citesc acum, 62.

Câte cărți de ficțiune și câte de non-ficțiune?
Ficţiune toate, mai puţin "Jurnal" de Oana Pellea.

Care e proporția de scriitori bărbați vs. femei?
Mult mai mulţi bărbaţi, dar am compensat cu Sylvia Plath :D

Care e cartea preferată citită până acum în 2010?
Ham on Rye, de Bukowski.

Care e cartea care ți-a plăcut cel mai puțin până acum în 2010?
Nostromo, de Joseph Conrad.

Ai început vreo carte și n-ai putut să o termini?
Nu las cărţi neterminate, dar cu Nostromo era să se întâmple.

Care e cea mai veche carte citită?
Anul ăsta, La bete humaine de Zola.

Dar cea mai nouă?
Tell-All, de Chuck Palahniuk, lansată pe 4 mai :)

Cel mai lung și cel mai scurt titlu?
Cel mai lung: Misterioasa dispariţie a tinerei marchize de Loria, de Jose Donoso. Cel mai scurt: Mortul, de Georges Bataille.

Cea mai lungă și cea mai scurtă carte?
Cea mai lungă, ce citesc acum, A Clash of Kings de George RR Martin. Cea mai scurtă, El avion de la Bella Durmiente, de Marquez (short story).

Câte cărți împrumutate și/sau de la bibliotecă?
Aproape toate împrumutate sau ebooks.

Câte cărți citite sunt traduceri?
Cam jumătate.

Care e cel mai citit autor anul acesta?
Marquez şi Bukowski.

Ai recitit vreo carte?
Nu.

Care e personajul preferat din cărțile citite până acum în 2010?
Sera din Leaving Las Vegas, şi Daenerys din seria A Song of Ice and Fire.

Ce țări ai vizitat prin cărțile citite?
Chile, America, Franţa... contează?

Ce carte nu ai fi citit dacă nu ți-ar fi fost recomandată?
A Song of Ice and Fire. Mult spus recomandată.

Ce scriitori descoperiți în 2010 ai vrea să citești mai mult?
Georges Bataille. Tot, inclusiv filosofia.

E vreo carte a cărei lectură îți pare rău că ai amânat-o?
Pianul mecanic, de Vonnegut Jr.

4 ani

2010-06-10T18:45:00.001+03:00

4 ani de blog azi. La mulţi ani.

2010-05-30T16:06:00.002+03:00

Am citit Jurnalul Oanei Pellea. Ce om extraordinar! N-am putut lăsa cartea din mână nici cât să mă aşez mai bine în pat, nici cât să beau apă, nici ca să mă uit pe geam. Mi-e milă de noi, dar ne merităm soarta. Acum câteva zile am avut poate una dintre cele mai profunde şi sincere discuţii cu un om pe care-l admir. Avem nevoie de artă, avem nevoie să ne separăm de concret şi avem nevoie să visăm. Avem nevoie de o purificare până la suflet. Ador cum miroase loţiunea mea de gomaj de la Sephora, pot să-mi imaginez că sunt în adâncul oceanului şi că nu mai există urât sau răutate. Că totul e undeva departe, pe pământ, dar trebuie să ies la suprafaţă ca să respir şi atunci o să mă întorc în mijlocul lumii pe care o detest. Aşa că trăiesc în micime sau mor în paradis. De astăzi nu vreau să-mi amintesc nici măcar cu inima. E ziua în care am învăţat, în durere şi în lacrimi, că speranţa nu mai e. Plângeam şi eu şi cerul. Nu pot. Nu pot să uit. Dar mi-o doresc atât!

Disneyland

2010-05-29T00:30:00.002+03:00

It's like taking a 7-year-old to Disneyland and asking him to pick his ride. He can't do it. He's never seen such things, he's overwhelmed and wouldn't know what to choose first.

20th birthday wishlist

2010-05-03T22:56:00.003+03:00

Here's my list.

locket necklace
Tell-All, hardback
tricou Invisible Monsters
vouchere Cărtureşti sau Anthony Frost
Survivor, paperback
Invisible Monsters, paperback
Lullaby, paperback
Rant, paperback
Snuff, paperback
Diary, paperback
Choke, paperback (call me crazy, but I want all these guy's books in my bookcase)
volumul 10 din Oeuvres completes de Georges Bataille (şi celelalte, dar asta în mod special)

Everyone's waiting

2010-04-20T14:31:00.002+03:00

You can't take a picture of this, it's already gone.

I'm sorry.
Don't be. That's the way life is, right? I mean, you ruin things, you walk away. You go somewhere else until it's ruined... Just let me go.

Snuff - Chuck Palahniuk

2010-04-13T11:05:00.001+03:00

What do you do when your entire identity is destroyed in an instant? How do you cope when your whole life story turns out to be wrong?

The damaged love the damaged.

Despedida

2010-04-03T11:53:00.003+03:00

Cada uno merece una despedida adecuada. Yo no. Me la robaron. Estoy perdida. No hay palabras para lo que siento, para la fragilidad que me atrapa cada día más, para los noches que no duermo y las comidas que no tomo. Vivo al día, vivo con té y, bueno, más té. He sacado mis rosas secas para embellecer mi cuarto, uso perfumo para embellecer el aire que me rodea, sólo para olvidar de la fealdad dentro de mi. Necesito un bosque dónde nadie me pueda oir, necesito tiempo para sacarlo todo afuera, necesito la oportunidad que no tuvo. Estoy perdida. Cada uno merece una despedida adecuada.

Ce mi-a schimbat viaţa

2010-03-28T15:50:00.003+03:00

Mi-a lăsat Monica o leapşă în care ar trebui să povestesc (pe larg, bănuiesc) despre momentele, lucrurile, oamenii (?) care m-au desprins de copilărie. Prefer să nu intru în detalii, dar cam astea sunt:
ziua când am folosit o lamă pentru prima dată
comentariul lui runbaby
profesoara de română din generală
prima iubire
şi ultima
faptul că am renunţat la o facultate în Anglia deşi aş fi putut ajunge cam oriunde (asta mă tot sâcâie recent, ca un cui încins înfipt într-una din tâmple)
sexul.

Invisible Monsters

2010-03-25T22:55:00.003+02:00

When did the future switch from being a promise to a threat?

We're so totally trapped in ourselves.

I'm only doing this because it's just the biggest mistake I can think to make. It's stupid and destructive, and anybody you ask will tell you it's wrong. That's why I have to go through with it. Don't you see? Because we're trained to do life the right way. To not make mistakes. I figure, the bigger the mistake looks, the better chance I'll have to break out and live a real life.

I wanted to give up the idea I had any control. To see if I could cope, I wanted to force myself to grow again. To explode my comfort zone.

On people

2010-03-11T21:45:00.003+02:00

How can some people be so frustrated? How can they spoil my perfect 8th of March with such insignificat filth, gratuitous anger driven by I have no idea what. I just can't believe that time, supposedly with the capacity to erase everything, to heal or whatever, didn't do anything in this aspect. My first reaction at the sight of what I'm talking about was a mixture of the juiciest profanities I know and shock. I was shocked, terrified, confused as to the reasons that led to such an eruption of rage. To think I spent almost an entire day with this person, and thought we had so many things in common. How hyped I was about it, how I was already imagining it the awkward yet tight friendship and everything. Good grief, I was wrong! I'm still in awe, three days after the sickening discovery, and I still can't understand why.

Atonement

2010-03-06T23:05:00.000+02:00

Come back. Come back to me.
Cecilia's mantra

holiday

2010-02-14T21:29:00.002+02:00

Thing is, I've been awfully busy doing nothing. I mean, it kept snowing for so long that I simply couldn't get myself out of bed apart from the few times a day I'd go to the kitchen to make myself a tea. I read a lot these past few weeks (8 books in two weeks), I listened to Massive Attack, Placebo and awkward and sad songs, had bouts of depression and anger I couldn't control. I took up smoking again a few days ago, after a six-and-a-half-month break. I've had the cutest weekend, MNAC on Saturday with two girl friends, sleepover at one of them, Lucia y el sexo, came home to have lunch and then went back to the party spot (not), just in time to watch The Shining.
I've lived on tea and chocolate for two weeks, got a twitter and a tumblr account, finished the exam session and overdosed on emptiness. As much as I love winter and snow and all the shit, I just can't wait for spring to come, I need that freedom back, along with the inevitable flashbacks and dreams of dreams.
24th is in ten days. Survive. And not in that damn fucking forest in the story you made up.

À l'envers

2010-02-05T00:00:00.002+02:00

You know things get fucked up when even the song that used to epitomise your most wonderful weekends with a best friend, on top of the world (MNAC), suddenly seems awkwardly sad in a totally unexpected way.

700th post

2010-01-18T21:19:00.003+02:00

I'm growin so tired. I gave up on pretense and faking everything. This is just not me. I've been trying to lose myself in someone others were expecting me to be. Repress my natural behaviour like 95% of the time. Censor myself. Thing is, I found out it's just not worth it. I had one thing in mind when I quit smoking almost six months ago. When I gave up on other substances. When I said I won't ever have a reason to be labelled the way I used to be.
I'm about five weeks to my milestone and realised - just like I had this time last year - that it's not worth it. That no matter how hard I try, how much time, effort and me I waste, it will still be pointless. Meine kleine Hure, is the emotional way one of the characters in Rant addresses his girl. Just like I used to consider long time ago, perhaps I'm just [...] longing to be loved. Oh how I wanted to be able to shorten my quotes like this. I keep thinking I should stop caring, but everything that's wrong with my heart shows me there's something wrong much deeper inside. That point that used to make me thrilled while I was still of sangre azul.
I'm counting the days.

For lack of time, quote of the day

2010-01-11T22:29:00.000+02:00

One of my biggest bruises when it comes to men is their sense of entitlement. I fear this above all else because I know it’s the quality that causes them to lose sensibility and behave dangerously. And if I get even a whiff of that, any potential relationship is done. I will not engage with the man in question or I will engage very rarely to try to keep him calm. In my heart, whether I respond or not, there will be hate. The look in an animal’s eyes when it’s being backed into a corner and poked at, that sick mix of fear drowned out by the sheer violent will to protect the self? You think I’m being hyperbolic. But I’m telling you what happens in the naked depths of my brain, not what gets filtered and fed through the surface. I’m telling you, that is my button. That’s what happens when it’s pushed.
via

Quotes of the day

2010-01-02T00:37:00.002+02:00

Your neck. How your back arches when I kiss it. How you grind against me without thought. Without shame. Without judgement. This is pure.
Of course I want to fuck you where you stand. But there is so much more in you. I want to draw everything hidden in that little body out. To slowly wreck you, with patience.
Teeth on your neck now. I want to pick you up with them. Carry you somewhere darker. Away from all the rules and ideas. Back to who you were, before you thought about it.
via

I want to possess you, to use you, I want to fuck you, I want to teach you.
Anais Nin - Henry and June

New Year's Resolutions 2010

2009-12-31T10:33:00.000+02:00

Before actually getting to my resolutions, the ones I never plan ahead and those I think of while writing this annual post, I'll jot down some of the important things I did this year.
2009 was the year I graduated highschool and got into college, sixth of my entire department. I visited Spain and Targu Mures, places I haven't seen before. I spent my 19th birthday in Cambrils. I saw Placebo, Prodigy and IAMX in concert (along other niche artists I'll name in a separate post). I understood love can't be taken for granted. I had numbing experiences of different kinds, and I also decided I would have fun more responsibly from now on. I quit smoking and light drugs. I started shaping my sense of class, with almost immediate effects. I have made new friends and I may have lost some of my old ones. Those I would call aquaintances or colleagues. I got a job, had a short break and then found another one. I met wonderful, intelligent, brilliant people who made me reconsider the way I lead my life. I found my charity work, but am not able to work it out so well. I made people happy. I cried in the most awkward situations, places and times. I had various experiences, but not what I can call enough. I discovered new music, new authors and finished reading all of Chuck Palahniuk's work.
2009 was the year I haven't fulfilled any of the year's resolutions. Out of shame, out of fear, out of incapacity. I'm glad none of them repeats itself this year.

And as far as 2010 resolutions go, I would like to:
Walk more.
Discover new music, authors and artists.
Become more in control of myself (body, mind and heart).
Quit being lazy and read more, since this year I've been busy with the final exams.
Be more patient, more loving and more understanding.
Stop accepting to be mistreated.
Get a real serious relationship.
If point 8 fails, find fuck buddies worthy of my time and effort.
Complete the artistic nude shooting I've been planning for a year.
Select my friends more carefully.
Don't give up on not smoking anymore. Alcohol in excess and light drugs likewise.
Manage to help with my charity work, and become a role model.
Keep learning Catalan and improving it.
Stay on the state-financed place in college.
Remember how to dance the waltz and tango, especially since I'll need them soon.
Keep my tastes eclectic.
Save more money and buy a camera.
Enjoy my 20th birthday in a European capital (preferably Madrid, Paris or London).
Keep my weight at 90 pounds.
Learn how to play Halo and MW2.
Understand who I am and better myself.

Must check these in 2010

2009-12-30T21:29:00.004+02:00

Films:
Nine
Sherlock Holmes
Alice In Wonderland (in IMAX)
Julie & Julia
The Reader
The Imaginarium of Doctor Parnassus
Harry Potter and The Deathly Hallows Part 1
Antichrist

Books:
Tell-All - Chuck Palahniuk
White Teeth - Zadie Smith
The Players On Titan - Philip K. Dick
Space Trilogy - C.S.Lewis
Fuck Machine - Charles Bukowski
American Psycho - Bret Easton Ellis
120 Days Of Sodom - Sade
The Remains Of The Day - Kazuo Ishiguro

Plays:
Ma tot duc
Scaunele (again)
Closer
Poimaine alaltaieri
Privighetoarea si trandafirul
Inima de caine
Iubiri interzise

Opera:
The Nutcracker
Carmen
Swan Lake
Giselle

My lists of 2009

2009-12-30T20:36:00.009+02:00

Seen live:
Chase & Status
Skream
Spor
Chris Renegade
Dub FX
Urma
TC
Placebo
Expatriate
Benga
Virus Syndicate
TRG
Tomasan
Nine Inch Nails
The Prodigy
Parov Stelar
Freestylers
Goldie
Richard Dorfmeister
Bong-Ra
IAMX
Shy FX
Joker
Tomba
Silent Strike

Notable authors:
Irvine Welsh
Chuck Palahniuk
Isabel Allende
Anna Gavalda
Boris Vian
Simone de Beauvoir
Anais Nin
Amelie Nothomb
Jeffrey Eugenides
J.G. Ballard
Angela Becerra
Andre Breton
Zadie Smith

Films:
The Black Dahlia
Vicky Christina Barcelona
Closer
The Virgin Suicides
Coraline
Powder Blue
21 Grams
Pi
Choke
In Bruges
Los abrazos rotos
Scent Of A Woman
Seven Pounds
American History X
He's Just Not That Into You
Volver
Gamer
Comment je me suis dispute (ma vie sexuelle)
Spread
South Park - Bigger, Longer & Uncut
Transporters 2
Ghosts Of Girlfriends Past
Afro Samurai
Crash
Avatar (in IMAX)
Ice Age 3 (in 3D)

Favourite videos discovered this year:

Top 5 songs of 2009:
1. Placebo - The Movie On Your Eyelids
2. Gare du Nord - Pablo's Blues
3. City And Colour - Day Old Hate (live)
4. Blue Foundation - Bonfires
5. Kings Of Leon - Closer

Plays:
Buzunarul cu paine
Zaruri si carti
Scaunele
Rinocerul indragostit
Music-hall
(embarrassingly few)

20 de ani

2009-12-22T09:25:00.000+02:00

Mulţumesc.

Supernova

2009-12-15T23:00:00.002+02:00

So we have the snow. A fairytale snow, a wonderful white blanket I loved watching today from my new office. Sure I can't have everything. Not the trees in bloom. Not the shiny stars, but the glitter on my face after trying on the New Year's Eve mask. Not the moon in sorrow, for it can't actually be seen, I can only assume. And the sun's gone anyway.
Thank God for this supernova.

Quotes of the day

2009-12-15T00:06:00.000+02:00

"Work like you don’t need the money, love like your heart has never been broken, and dance like no one is watching."

“Most of the time, work comes from heartache or frustration: I have a delicious little masochistic streak that devilishly pushes me to create something from the pain. Better than self-mutilation I reckon…” - from the Kahil’s interview in the December issue of 180 Magazine

Six Feet Under once more

2009-12-13T23:30:00.005+02:00

Because I have to find an excuse for postponing/cancelling the fact that I should study for my exams, this winter holiday I'll watch Six Feet Under once again. All of it. Because of quotes such as the ones I found today in an old agenda. These ones:

The future's just a fucking concept that we use to avoid living today.
I think it's impossible for someone to see themselves. You need someone else's eyes.
I love you, as fucked up as you are, because you've been the sanest thing in my life.
The only reason you stayed with me is because I was never really here.
Sometimes I wake up so fucking empty that I wish I'd never been born at all.
We carry our wounds with us the entire life and eventually they kill us.
Don't you ever respect anyone besides your-fuckin-self.
Nobody's ever who they seem to be.
You like it when I feel bad 'cause misery loves company.
Because every time I believed in a happy ending I got severely fucked.
I'm so lost inside. I wish that I could get out. I don't think I ever will.
You're the first person that I lost that really cost me something.
A person should get what they want, when they want it.
The physical body is only tears, bones and desire.
If you change one thing, it changes everything.
Life is a series of accidents.
I'm just saying you only get one life. There's no god, no rules, no judgments, except for those you accept or create for yourself. And once it's over, it's over. Dreamless sleep forever and ever. So why not be happy while you're here? Really. Why not?
I spent my whole life being scared, scared of not being ready, not being right, not being who I should be.

Marilyn Manson

2009-12-12T19:05:00.002+02:00

Poate are legătură cu faptul că de ceva timp încoace pierd din ce în ce mai mult timp pe "The Cult", poate pentru că mereu mi-am imaginat cărţile lui Palahniuk acompaniate de muzica lui Manson, am încercat să ascult din ce în ce mai mult. Aveam demult toată discografia, doar că la fel ca pe multe alte albume, nu apucasem niciodată să ascult sistematic. Aşa că printre Brel şi IAMX, alte două obsesii zilele astea, mi-am făcut timp să ascult cam tot ce aveam de la el. Doamne, ce poet e Manson! Ce texte are, ce lirism emană unele piese, cât de frumos exprimă atâtea "chestii" care mă încearcă şi pe mine. Parcă nici n-aş vorbi de rock industrial, ci de un pop cuminţel şi împopoţonat cu fundiţe roz. E doar o surpriză foarte plăcută, şi merge relativ bine şi ca fond muzical pentru On Beauty, pe care în sfârşit o citesc şi eu.

Lullaby

2009-12-09T17:52:00.002+02:00

Oddest.thing.ever.
I was reading the comic version of Chuck Palahniuk's 'Lullaby' a bit earlier, and soon after I passed the pages where the deathly tune is first introduced, my ears started ringing. That sort of buzz similar to static that creeps up on you until you get far enough to hear nothing. To me, far enough meant reaching the end of the comic. The buzz stayed within my ears throughout the whole story.

Quote of the day

2009-12-08T14:01:00.001+02:00

"If you step into an inferno, if you willingly give up the foundation and step off the cliff, into the vortex... if you seek something that will never satisfy, if you fuck to spite love, if you feed your demons and spin without control, when you have nothing to fill you up... when you live inside of the drug, what does that look like?" - American Suburb X

2009-12-05T16:18:00.002+02:00

This 'Spread' movie really got me thinking. The same mood I used to have after reading Nin, the same mother Theresa wannabe, like there's anything I can do to help, like I'm much better than some numbing feeling one can get anytime they want. But I can't do a thing, there's basically nothing I can do, I'd need so much power of convincing or the strong arguments I don't have. I don't get why I have to be like this, to care so much for those who stop caring about themselves and then blame myself for not being able to bring them back on the right track. Like things are entirely up to me. Sometimes they're not, and sometimes they don't let me help, or talk, or understand. It's winter again and that Pablo's Blues mood again, and I keep thinking how I could've helped, how I could turn people right again. But I didn't. I used to label it as my charity work. The tickets, the meals, the lonely concert nights. I'm just so so sick I've failed it.

Self-indulgence

2009-11-29T15:55:00.001+02:00

Earl Grey Tea with sugar candy and Pygmy by Palahniuk. Awaiting the London derby between Arsenal and Chelsea.

Just a car crash away

2009-11-27T23:46:00.000+02:00

Blues

2009-11-24T22:07:00.002+02:00

For sleepless nights embellished by arrhythmia and pearls. The ones that meet under your chin or on your lips.

Gare du Nord - Pablo's Blues

Significance

2009-11-23T18:13:00.003+02:00

Every once in a while, someone leaves a mark upon me. Some marks are smaller, while others are deeper and seem to rest carved inside. I am not easily influenced, which is why a person who manages to affect me and my way of being is to be congratulated. But I've only met two people who I can dare to say changed my life. One very dear teacher, who opened my eyes to reading once again, who taught me about self-respect and showed me I can be better than many. And one I've lost. One that made me understand the concept of trust, one who made me aware of my own glow, one who taught me too many things I could not give back. My missing half. My best antidepressant. The one who made me understand my 40 milestone is nothing but an idea I gave up on. The addressee of the letters I never sent. The object of the thoughts I rarely spoke out loud. The one who gave me so many names. The one who, two years ago, won me with just four words. Teaching me about value. Teaching me about myself.

quote of the day

2009-11-19T21:52:00.000+02:00

"Going with the flow usually gets people drowned." - Harper

The Ballroom Aftermath

2009-11-13T09:11:00.003+02:00

Her fingers caressed the keys with a tenderness only his touches could match. Her eyes were glowing as she reminisced the night that was slowly turning to dawn. The ball had been a blast. Everyone seemed to like her, nothing but a simple girl with an innate high sense of class to conceal her not being part of a rich family. She could play the piano like no other, and could talk anyone into agreeing with her, not only due to her charming arguments, but also thanks to her provocative looks whenever she needed to underline an idea.

She played a perfect canon in D, grasping every note the German composer set right. Approving, he smiled to her, standing so she would understand her manners were no longer important. The ballroom has long been left behind, her black dress has vanished once the zipper was pulled down, and her hair pins were about to fall. So was her guard.
He bowed to her, letting her feel self-assured for a while, then grabbed her wrist with one hand, while the fingers of his other were working the little black bow around her neck, trying not to undo it in the process of getting her to come closer. She obeyed, submissively looking into his eyes, where she made out a spark of order, and she knew what she had to do. The lady was gone. Long live the rogue. She knelt before him, carefully weighing his jewels as if they were hers to become. Opening her lips, she took him in, making circles with the tip of her tongue while her lips were moving up and down its whole length. She felt it grow with the wetness of her mouth, and soon she knew that would not be the only moist place he'll reach. His hands were tangled in her hair, and holding each side of her head, he lifted her up to his mouth, giving her the promise of an even longer night ahead, apart from the waltzes they had danced for hours.
He laid her on the bed, suddenly giving no damn about the golden sheets, and spread her open, his index drawing a perfect line that split her in two, starting at her hairline and ending at the point where nature itself designed the separation. One half was the perfect lady she was in society, the other was her wild side he was willing to possess. And he broke into the temple, pushing his way through chambers until he found her core, the core that made her start, the core that made her cry to heaven, in an attempt to be redeemed for the burning passion consuming her minute by minute, orgasm by orgasm, along with his thrusts and acid spots his slippery tongue marked on her nipples. With a moaning roar, he finished. He let go of all the boundaries and unleashed his inner abstract painter, spattering her abs with the satine-hued product of his pleasure. Her pleasure.

Flash Fiction Friday

2009-11-06T00:07:00.004+02:00

Rolling back her eyes, she gaped in disbelief. So much pleasure, yet so little control... Apparently, the two could be easily combined, had one known just the right proportions. Her arms, locked in cuffs above her belly, as if she were no more than a school girl, gave the arousing image combining the purity of her inner child with the ardent lust her body could not hide. The gleam in her eyes reflected the natural throbbing of his manhood, keeping her spellbound, still in awe, with every sense sharpened well close to their threshold, desiring that moment never to fade.

Christmas wishlist

2009-10-31T20:52:00.007+02:00

iPod nano verde 8GB
Choke - Chuck Palahniuk
Invisible Monsters - Chuck Palahniuk
Survivor - Chuck Palahniuk
Haunted - Chuck Palahniuk
Rant - Chuck Palahniuk
Pygmy - Chuck Palahniuk
If You Liked School, You'll Love Work - Irvine Welsh
Filth - Irvine Welsh
Marabou Stork Nightmares - Irvine Welsh
Reheated Cabbage - Irvine Welsh
Glue - Irvine Welsh
Poşetă Gourmandise - roşie, Bag15
I'm Giving You The Finger - Cyanide & Happiness
tricou - Snorgtees, S
un bilet la Tango In Red Major, orice categorie (înainte de Crăciun cu mult)
The Mad, Mad World Of Salvador Dali - Angela Wenzel, Salvador Dali, Rosie Jackson
Slowly Downward - Stanley Donwood
tricou Survivor, S
zăpadă, multă zăpadă
set bijuterii Fredo & Pid'Jin

2009-10-17T23:39:00.002+03:00

I opened the letter today. I swore never to read it for a second time, yet I just did. I wanted it raw, I wanted it warm with the shaking of my hands the night I wrote it. The envelope is torn in an undone puzzle I don't care about any more. The laitmotifs. The scent that numbed my senses opening pages of a long lost spring. Placebo's line of 'Narcoleptic' is so true. Let things go with the wind and never come back. Incomplete as if it was a limb I was giving up. I will avoid using the medical term I heard before. Close my eyes, cuddle into my crib of a bed and fall asleep. Ian Brown's track is the perfect last song before sleep. Before the rest of my life.

Facultatea

2009-10-10T22:54:00.002+03:00

După prima săptămână am decis că îmi place. Avem o grupă destul de normală, acceptabilă spre bună, cu persoane cu care bănuiesc că voi avea ce discuta trei ani de-acum încolo. Deschiderea a fost cam cum mă aşteptam, apoi am avut de înfruntat coada de la înscrieri (dragi formalităţi), cu întâlnirea de gradul 3 de rigoare. Mă aşteptam, dar nu chiar din a doua zi. Apoi luni a fost grevă, marţi la primul curs ne-a lipsit profesorul, iar miercuri am fost la două cursuri care nu erau ale mele. Orar luat greşit. În fine, joi, cu cele 10 ore minunate, în care am descoperit că la civilizaţie engleză voi veni de drag, iar la texte la fel. Ieri, vineri, am ieşit şi ne-am cunoscut incipient în pauza de masă. Sigur, day-dreaming absolut la civilizaţie franceză, m-am surprins uitându-mă în gol de câteva (mai multe) ori.
Dar astăzi am avut cea mai plăcută surpriză la un ceai cu fostele colege. Am aflat lucruri extrem de interesante despre anumite persoane din grupă, ceea ce-mi va oferi un avantaj major în faţa celorlaltor colegi şi colege. Totuşi, mi-am răspuns la nişte întrebări, sunt oarecum în cunoştinţă de cauză şi îmi place asta. Cred că a fost cea mai profitabilă ieşire din viaţa mea. Dar la facultate e bine, ne distrăm, avem cursuri puţine şi bune, singura surpriză e lipsa desăvârşită a literaturii, care m-a cam deprimat în prima zi când am aflat, însă în schimb e totul ok.

Music-hall

2009-09-29T18:31:00.002+03:00

Sincer am aşteptat curioasă reacţiile din presă la Music-hall, cele 3 spectacole cu Fanny Ardant de la Odeon de săptămâna trecută. Ori sunt atât de puţine încât nu le-am găsit, ori n-am căutat prea îndelung. Cert e că văzând piesa la prima reprezentaţie, miercuri, m-am trezit în faţa teatrului înconjurată de o mare de oameni din lumea bună, iar aici nu mă refer la aşa-zisele "vedete" de la noi, persoanele cu mare atracţie faţă de lumea mondenă. Deja la intrare se făceau cozi pentru a vedea dacă cineva din cei prezenţi e dispus să renunţe la bilet, pentru că se epuizaseră demult. Şi înăuntru, pe locurile din mijloc de la balcon, înconjurată de francezi sau persoane care conversau în franceză, în cea mai frumoasă sală de teatru în care am fost până acum, comentam cu Andreea cât de în elementul nostru ne simţim.
Spectacolul propriu-zis a fost un monolog al actriţei, întrerupt destul de rar de replici scurte ale celorlalţi doi actori, Eric Guerin şi Fracis Leplay. Însă deşi replicile ei subliniau din ce în ce mai bine sentimentele publicului, părând să tot amâne "acţiunea" reală a piesei, până la final realizezi că ceea ce se întâmplă de fapt e rostit de ea, ceea ce se întâmplă sunt nerăbdările auditoriului, neajunsurile sălilor de spectacol şi sentimentele ei, Fetei, gata să-şi sacrifice demnitatea de artistă pe scenă, în ciuda publicului care o face "în cazurile excepţionale, însă cele mai frecvente" să plângă.
A fost o piesă emoţionantă, a fost un public din care am fost mândră că am făcut parte, de o ţinută impecabilă. Fanny Ardant are acelaşi stil care m-a cucerit în filmele ei, aceeaşi eleganţă matriarhală pe care o poartă cu atâta fineţe, încât ai impresia că ori brutalitatea a ceea ce e în jur o va strivi, ori va cădea pradă propriei graţii.

D-day (from discovery)

2009-09-27T21:38:00.006+03:00

Prietena mea cea mai bună s-a logodit, iar azi ne-am văzut prima dată după vreo doi ani şi ceva. Iar tehnicile mele de anger management se dovedesc mai bune chiar decât la Cokelive, suportând absolut admirabil şi invizibil în privirea mea prima întâlnire în societate cu L. de atunci. Şi e prima dată după foarte mult timp când berea nu mă face să râgâi :))

Cancer sticks, no more

2009-09-27T15:03:00.003+03:00

Today it's 2 months since I quit smoking. Exposed constantly to others' smoke, yet still resisting. And this time it's for good.

Noaptea Albă

2009-09-20T11:05:00.002+03:00

Trebuia să mergem la teatru, aşa că am purtat rochie şi tocuri. Am ajuns la teatru, iar coada ne-a cam dezumflat. Am ajuns în Chocolat, în faţa unei tarte cu fructe, în bătaia aerului condiţionat. Am ajuns în Interbelic, în singurul loc disponibil, adică barul din faţa geamului. (Peep-show a fost primul lucru care mi-a putut trece prin minte). Am ajuns la Expirat, care era în renovare (thank God, pentru că n-aş fi vrut să stăm). Am ajuns în Control, în care nu mi-a plăcut muzica, în care a ajuns o mireasă şi s-a pus Every You Every Me, am vrut să plecăm şi când eram pe scări a început The Never-Ending Why. Am vrut să mergem acasă, dar am ajuns în Stamba. Total elementul meu. Toată lumea pe care o cunoşteam, începând cu ruinele de afară, şi primul moment când am realizat că on fire nu mai prezintă atât interes. Am intrat, trei tipe pe tocuri, înăuntru evident dnb. După vreo 10 minute de dansat aşa, timp în care deja se filma şi aplauda, am decis să ne descălţăm. Şi au urmat vreo două ore de dansat cu mici pauze de recăpătat suflul. N-aş fi zis niciodată că voi apuca ziua în care voi dansa pe dnb în rochie. Tired but happy la final, am reuşit să şi răcesc puţin, am cea mai urâtă durere de cap posibilă, şi clar amintiri de povestit nepoţilor. Altora.

Târg de manuale second-hand

2009-09-19T14:10:00.003+03:00

Târgul de manuale second-hand organizat anul trecut în Lazăr a crescut şi se adresează tuturor elevilor din Bucuresti

Mai multe detalii depre eveniment, care va avea loc pe 22 Septembrie în Club Control puteţi afla din afişul ataşat, de pe blogul www.temesh.blogspot.com sau din alte metode de comunicare pe care le vom lansa zilele urmatoare!

Acum, prima strigare este una de a ne ajuta să promovăm evenimentul
Ne-am gândit că tu ai putea să faci parte din echipa care va distribui afişele in licee (chiar în liceul tau sau într-un liceu în care tu ai ajunge uşor).
Sau că ai putea da vestea mai departe, anunţându-ti colegii şi prietenii să nu se grăbească să-şi cumpere manuale ci să vină să negocieze preţul la târgul nostru/să vândă manualele pe care nu le mai folosesc.

Pentru mai multe detalii (şi înscrieri), scrie-ne la targmanuale@gmail.com sau sună-ne la 0723658762 - Raluca sau 0723655505 - Ana.

Autumn

2009-09-18T19:54:00.002+03:00

Shrivel unlike any of the leaves that persist in staying on their branches, notice the weather still being summer-like and still see the sun shining in the sky. It isn't autumn yet, it hasn't been my birthday yet, I haven't felt it that way, not without a cake. I needed clouds and sparrows waving their goodbyes, and chocolate cake with little candles, relished on a bench in the park. I needed wind blowing in the hair I now wear loose, I needed raindrops to keep me company, beating the devil's tattoo on my windows, making me turn on my lamps in the middle of the day. I needed my scarlet blanket, warming me as I read my book, I needed to feel I am indeed nineteen.
I need to wear my dresses, to iron my trenchcoat and take it out for a walk, to step in my oxfords, to start classes sooner and see yet another list of pending books. I needed libraries and bookstores and comfy bean bags, and tea sipped along with cookies, on a cast iron stool. I need to shake away the goosebumps I get when listening to the opening notes of 'Werewolf', I need to forget the way Rose throws hot wax on to her body, in that purifying ritual of sin, suddenly seeing the light about her life. I needed to be other than her.
I need to feel autumn, I need to see clouds drawing huge shadows on my town, I need to walk through puddles and laugh like little children. I need less sun and more chills, I need my scarves to protect me from the wind, not from nosy eyes, I need my shoes, and not my sandals, and I need my hands to stop trembling the moment I stop typing. I need to be able to see without sunglasses, and to cross the town without the summer heat still turned on. I need to arrive home with my hair messed by the wind, not dried by the sun. I need to arrive home and shut the windows close, not open them wide.
I needed a difference, but I guess it's not autumn yet.

Los abrazos rotos

2009-09-17T19:41:00.002+03:00

Wonderfully sad.

Lazăr

2009-09-14T21:43:00.003+03:00

Prima zi de şcoală la liceu din ultimii opt ani în care nu am mai simţit că fac parte din locul respectiv. O atmosferă relaxată, evident toţi profii erau încântaţi că veniserăm, am avut surpriza de a descoperi că noul antrenor de baschet e negru, că din nou, al patrulea an la rând, kiddo are clasă în sala mea de anul trecut, că nu prea ştiu pe nimeni care să fi intrat la mine la facultate, şi că o să-mi fie dor de liceu. Aşa că anul ăsta, spre deosebire de acum 2 ani, nu voi mai abandona organizarea zilei liceului. Poate şi pentru că vor fi 150. Poate şi pentru că sper la mai mult timp liber.
Postul trecut a fost numărul 666, ca fapt divers.
Aştept noiembrie cu vremea aia frumoasă, despre care (re)citeam acum jumătate de oră, cu un ceai în faţă, amintindu-mi greşelile pe care le-am făcut.
Iar weekendul ăsta de Noaptea Albă nu pot decât să-mi amintesc de acum 2 ani, la concertul Zdob şi Zdub, while I was still obsessing over lm, şi de anul trecut, când în timpul artificiilor de la miezul nopţii, while having some fun behind the trees *uhm*, primisem cel mai unexpected mesaj, care a făcut toată experienţa să pară stupidă şi lipsită de sens. Actually it was. Şi apoi săptămâna următoare, când voi număra zilele până la Music-Hall cu Fanny Ardant la Odeon, şi până la IAMX, la care încă nu am bilet, şi până când începe şcoala, şi până când o să fie vreme englezească şi de mers cu plăcere la The Harp într-o după-amiază ploioasă :x

Just 19

2009-09-13T14:04:00.001+03:00

Placebo - Special needs

Song of my year. Though the live version they played in Bucharest is infinitely better.

Barcelona

2009-09-11T16:04:00.003+03:00

Mixed feelings despre Barcelona, mă aşteptam la mai mult decât vizitat obiective şi cumpărături, n-am apucat să merg la Camp Nou şi la zoo, n-am fost în niciun club şi nici la piscina hotelului, dar am mâncat cea mai bună gofră cu sirop de ciocolată şi bucăţi de alune din viaţa mea, am văzut acvariul şi mi-am găsit incredibil de multe haine, inclusiv rochie de bal. Acvariul, arhitectura şi ordinea de peste tot mi-au plăcut, nu am văzut nicio referire la Dali în afară de câteva albume de artă la vreo 40 de euro fiecare, nu am fost în Figueres şi nici n-am făcut baie la miezul nopţii. De ziua mea am luat Happy Meal-uri şi am mâncat pe plajă, cu 19 lumânări în hamburger, asta până când tipul responsabil cu nivelatul plajei ne-a stricat mini picnicul. În Cambrils zilele au trecut incredibil de încet, deşi 3 zile nu au fost de ajuns pentru un bronz relativ decent. Aş fi stat o săptămână numai acolo, era o staţiune de pensionari, foarte liniştită, şi cu o plajă aproape goală dimineaţa. Marea fără niciun val, de o adâncime numai bună pentru mine, cu nisip fin şi apă foarte limpede. La piscină stăteam ca moluştele la gura de umplere, aş fi rămas acolo zile în şir. În principiu mi-a plăcut, deşi de ziua mea nu am petrecut aşa cum aş fi vrut eu, nu am găsit niciun tort normal sau cel puţin care să arate comestibil. În schimb faptul că mi-am găsit foarte multe haine a compensat totul. Şi acvariul. Iar de la prietenele cu care am fost am primit două cărţi, una aleasă de mine, De los amores negados de Angela Becerra, şi Relato de un naufrago de Marquez, împachetate superb de cea de la librărie. Aşa că mi-a plăcut şi nu prea în vacanţă, dar aş reveni în Barcelona pentru tot ce n-am apucat să fac acum.

Barcelona, ya voy

2009-09-02T21:36:00.001+03:00

Mâine plec în Barcelona, voi sta patru zile, iar apoi voi schimba destinaţia cu Cambrils încă trei, o staţiune puţin mai la sud. Am de gând să fac în sfârşit baie în mare noaptea, am de gând să stau la piscină până prind o culoare rezonabilă faţă de cum sunt acum, am de gând să merg la Figueres şi am de gând să suflu în lumânări pe plajă, în secunda în care bate de miezul nopţii. Mi-e prea lene să caut cum programez posturile, aşa că de ziua mea ori voi scrie atunci, ori voi scrie când mă întorc. Fiind prima vacanţă de anul ăsta, sunt extrem de nerăbdătoare :). Şi cel mai probabil nu o să trec la 10 în Spania. 117, credit, happy?

Grupe UEFA Champions League 2009/2010

2009-08-27T20:09:00.000+03:00

S-au tras şi grupele pentru Liga Campionilor, Arsenal are adversari accesibili, din păcate nu joacă niciun meci acasă în perioada în care voi fi în Londra, dar cel puţin sunt cam asiguraţi :)

Grupa A.
Bayern Munchen
Juventus Torino
Bordeaux
Haifa

Grupa B.
Manchester United
ŢSKA Moscova
Beşiktaş
Wolfsburg

Grupa C.
AC Milan
Real Madrid
Olympique Marseille
FC Zurich

Grupa D.
Chelsea
FC Porto
Atletico Madrid
APOEL FC

Grupa E.
Liverpool
Olympique Lyon
Fiorentina
Debrecen

Grupa F.
Barcelona
Inter Milano
Dynamo Kiev
Rubin

Grupa G.
Sevilla
Rangers
Stuttgart
Unirea Urziceni

Grupa H.
Arsenal
Alkmaar
Olympiacos Pireu
Standard Liege

Vara asta

2009-08-26T22:13:00.002+03:00

Un pahar de Fetească şi comentariul audio pentru Arsenal - Celtic. Ultimele zile de spaniolă, ultimele zile până plec, şi primele zile dintr-o depresie. Tocmai s-a dat primul gol, evident pentru Arsenal. De câteva zile adorm ziua, visez în 10 minute, mă culc din ce în ce mai greu seara, şi aştept toamna. Încep o etapă nouă, trec un prag şi poate cresc. Voi detalia probabil în postul anual de bday resolutions, şi mă gândesc că mai am două săptămâni, îmi amintesc pregătirile de majorat de anul trecut, întârzierea de la aeroport, care sper să nu se repete şi anul ăsta, din simplul motiv că nu mai pot să-mi petrec cele x ore cu aceeaşi activitate de anul trecut. Aştept. Cred că e verbul cel mai potrivit în perioada de faţă. Şi mă abţin, şi mi-e dor de oameni, şi cresc în topul Tilllate surprinzător. Şi mă gândesc la birthday wish-ul de la 18 ani. Şi îmi apar perle la colţul ochilor. Iar azi am revăzut Margo.

Koalas

2009-08-19T23:09:00.007+03:00

Because.
via

Summer haze

2009-08-13T22:56:00.002+03:00

I'll make you blow me in the elevator and you'll say yes. - You'll make me blow you in the elevator and I won't have time to say yes.

Summer turned the heat up in her body. It made it harder and harder to cope with life, with her latest blows, so she let out some steam and called him home. Wearing nothing but a blue dress, she met him at the stoplight, flashed out a smile, took out her key and entered the block. Holding it inside too much, she opened the elevator's doors and stepped in. Then the kiss, strong and wet, passionate and hasty, the only prelude of what was yet to happen. And another kiss, only this time down below, without the so common gulp porn actresses show off, taking him in. And out and in again, the doors open in between the storeys, a hand on her chest, the other under her dress. Can't take it anymore, can't wait to deeply strongly uniquely fuck you.
And stumbled to the flat, key shaking in the lock, a/c turned on, and a few seconds to get undressed. Light as a feather and hard as a rock. The well-known dance, legs around his waist, tongues intertwined as he was fucking the demons out of her, taking her grief away in just a thrust. The bed, nothing more than support for her arms, occasionally one of her knees, as the rhythm was pumping faster, leading her to the first, and second, and third, and at one point one just stops the automatic counter that has its central spot in the channel of pleasure, skin on skin, juices easying the path more than necessary. Took it whole, felt her taste on his throbbing cock, then placed it back where it belonged, plug to socket, mitten to hand, living sheath. Perfectly locked together in a puzzling embrace, eyes linked by a bolt of electricity only they would feel, then change again, never cease to amaze, never ever forget about the ballerina. The one that gave countless peaks, the one that numbed them both.
So to the melody of Numb, lied on the cherry sheets, head against his shoulder, and all she heard was 'yes'. That silence that turned her on more than anything, being left and leaving the other speechless, with just the eyes to speak the bliss, with just fingers to trace the story of the sin on her bruised skin, sore folds, and wet lips.

2009-08-10T21:58:00.004+03:00

Am început spaniola în sfârşit, cu un profesor din Barcelona, la Institutul Cervantes. Marea mea surpriză a fost rezultatul testului de nivel, B1.1, după 3 ani în şcoala primară şi nimic de atunci încoace. Ba chiar la un moment dat aveam chef să nu mai aud niciodată de ea, şi să consider că nu e o limbă pe care o cunosc. Dar astăzi a fost chiar distractiv, nici n-am ştiut când au trecut două ore şi jumătate, şi mi s-a pus eticheta de "completă şi exotică" :)), după lecturi, hobby-uri şi faptul că mă uit la fotbal. La întrebarea "când ţi s-a schimbat viaţa?" însă deja mă gândeam la aniversarea mea de astăzi, cei şase ani în care cred că am crescut mai mult, deşi n-am renunţat încă la ideea respectivă. Probabil nici n-o să renunţ, fiind unul dintre lucrurile alea din categoria "aş fi.. dacă". Oh well.
În rest, de săptămâna trecută mi-am reluat ritmul de citit, am (re)descoperit-o pe Amelie Nothomb, şi mă aşteaptă o listă destul de lungă de cărţi, atât fizice, cât şi e-books, numai titluri pe care le aşteptam de foarte mult timp. Iar duminica asta a fost o zi a revelaţiilor, o zi în care am reacţionat complet diferit faţă de cum mă aşteptam, provocând din nou acea lipsă a cuvintelor care îmi place atât de mult. Ar fi prea pictural să descriu totul, ar părea o poveste de-a lui vixen, şi totuşi nu prea se compară cu nimic ce-am trăit în ultimul timp. Sunt obosită. Prea obosită, şi totuşi aşa fericită.

The high end of low

2009-08-06T21:37:00.002+03:00

The coolest part about mistaking is the certainty that you'll keep repeating the same faults, you'll stop bothering to improve and avoid the same wrong steps. Because no matter how much some stress respect means much more than some trait I won't give up, I know it deep inside, I know who - and what - I am, and I know that nothing else would be convincing enough to make me let go. One reason to make me take off my mask and be myself. One reason to so-called grow up and learn how to say no. But that reason's not mine to have, so I keep going lower and lower and can't help but wonder if forty's the limit indeed. Cause I definitely feel it'll be earlier, it could've been six years ago, on a tenth of August, it could've been somewhere later, or it could've been exactly one year ago. Strolling on Cape Kaliakra, blurred mind, heels, excuses, rant, and the realisation of something I'd miss. Something I hadn't yet done. Something I couldn't leave without. The result? The only letter I never sent. A more visible result? These words, passing yet another year just to lose it once more. To see I haven't yet reached up there, I haven't yet known it.

Lost

2009-08-02T22:06:00.004+03:00

Basically today I should celebrate my stupidity. My being dumber than one could imagine. My losing everything I've ever hoped for. I read it today. How gracefully it all fell to pieces. How my dreams were shattered and how disappointment is too insignificant a word to express it. Sometimes I do stupid things and then get to regret them, sometimes I say what I shouldn't, and sometimes I should know truth doesn't make a noise, and truth must remain hidden inside one's heart, at least until the proper time. Patience. What I lack. My fault. My bridge I burnt.

Swing Life Away - Rise Against
Asculta mai multe audio Muzica

Mai mare

2009-07-28T14:16:00.002+03:00

De astăzi sunt oficial studentă la Limbi Străine :). La secţia Traducători engleză-franceză. La buget.

Recovering

2009-07-28T09:34:00.002+03:00

Peninsula. A fost interesant. A fost frig. A fost ud, a fost frumos (la Parov Stelar şi la Prodigy), a fost frumos la piscină, a fost ok la pensiune.
Cât despre ce aşteptam oarecum cu nerăbdare, a fost ok de câteva ori şi oribil o singură dată, însă trebuie să recunosc că experienţa supremă pe care o căutam a fost într-adevăr de neuitat. Şi niciodată n-am avut atât anger management cât am avut acolo.
Şi am răguşit pentru prima dată :)). Probabil de la cât am ţipat în mine.

Peninsula 2009

2009-07-22T17:52:00.003+03:00

To Coke Live for a few days, searching for life-changing and numbing experiences. Hope I'll have a great time, and get to come home and see the grade I got into university with :)

Step on my trip

2009-07-19T23:28:00.003+03:00

At least some of the movies come true. I sometimes read them all over again, sure, the part I didn't lose together with the archives, listen to the tracks, see it's sometimes easy, sometimes hard. Dreams don't come true. Movies do though. Cooking, without an apron however, boiling oil, then the quiet of the night. And now plans for that ensemble tattoo job in your dreams.

In exchange for not ever being hurt

2009-07-15T22:48:00.002+03:00

"Against the deep down pillow, I realized something. Even in grief and loss, I possessed Rowan. She was a presence within me forever. My loneliness would never again be bitter. Over the years she might draft away from me, she might come to condemn the point of passion that had brought her to my arms. She might be lost to me in some other mundane fashion that would wring tears from me all my nights.
But I'd never really lose her. Because I wouldn't lose the lesson of love I'd learned through her. And this she had given me as I had tried to give it to her."

Bang bang

2009-07-13T23:08:00.002+03:00

It's never easy. Been trying to keep myself busy working for the exams all afternoon, but it doesn't just fade away like that. I can't snap and boo it away. The music, the photos, the look on my face betraying what I was thinking, that smile upon my face and that glow in my eyes. Teary-eyed today, I never thought I'd have the shot. And I still wonder, in between a multiple choice exercice and yet another song, what if? Nature's fault, definitely, yet what if?

Well maybe if we scream they can hear us

2009-07-11T10:16:00.003+03:00

Bacul a avut două scopuri pentru mine. Primul, 10 la română, după 4 ani de liceu în care nu m-a interesat absolut deloc, şi al doilea, peste 9,81. Desfăşurat, a însemnat 10 română oral, 10 română scris, 10 franceză oral, 8,75 istorie, 9,30 engleză şi 10 logică. Per total, 9,67. Nu mă ajută la admitere, nu mă încălzeşte cu nimic, dar nu ăsta e nivelul. Oricum, având în vedere că m-am apucat de învăţat pe 20 iunie cred că e o notă destul de onorabilă. Şi până la urmă, ce sunt numerele? N-au nicio valoare. Într-o săptâmână am admiterea, iar apoi Peninsula. La Sziget am renunţat, parcă n-aş da atât acum, deşi line-up-ul e de mare excepţie.
Şi mă obsedează La Ballade Of Lady & Bird.

BAC 2009 - logică

2009-07-02T15:52:00.002+03:00

De departe materia la care m-am stresat cel mai puţin, fiind totuşi cea la care am făcut 97 dintre variante, spre deosebire de restul, pe care nici măcar nu le ştiam. Subiecte lejere, aşa cum mă aşteptam, o atmosferă mai mult decât lejeră în clasă, aşa că n-am niciun fel de stres. În schimb la sport s-a dat viteza pe alei ude în Cişmigiu, pentru ca mai târziu să-i pice o creangă în cap unui coleg, rumoare, ambulanţă, all the rest. Abia acum simt că am terminat liceul şi simt o notă totală destul de mare, sâmbătă seară cred că voi afla sigur :).
Gata!

BAC 2009 - engleză scris

2009-07-01T19:14:00.002+03:00

În sfârşit o probă despre care există comentarii. Ne-au întârziat subiectele nepermis de mult, Cati susţine că ultimul a fost trimis la 10:28, dar la noi în liceu au ajuns pe undeva pe la 11:30. Cu bufetul închis, interdicţie de a părăsi liceul şi bagajele sigilate, normal că ni se făcuse foame. Într-un final cineva s-a îndurat să ne aducă sticksuri, sărăţele şi covrigei, puţin după ce începuse proba. Mai târziu am auzit zvonul cum că părinţii adunaţi în faţa liceului au făcut chetă pentru refreshments. Dacă aşa a fost, cinste lor. Pentru că nu întotdeauna poţi să ai subiecte frumoase, azi am avut un text urât şi un eseu destul de plictisitor, despre necesitatea restaurantelor fast food într-un oraş. Evident, după aproape patru ore în liceu petrecute degeaba, numai la fast food nu mai voiam să ne gândim. Urâte dar nu grele, au fost accesibile, cel puţin gramatica a fost piece of cake, oricum nu-mi făceam griji, dar mă gândesc la ceilalţi ;)). Am ieşit imediat ce mi s-a ştampilat foaia, dar trebuia să mai stau cam până aproape de final să-mi recuperez geanta, şi evident ca să nu plec pe jos acasă. Mâine logica, şi apoi nişte zile de binemeritată distracţie, până aflăm rezultatele duminică şi o să mă pot lăuda pe o bază concretă :)). Teorie acum. Teorie teorie teorie.

BAC 2009 - istorie

2009-06-30T13:35:00.002+03:00

Cât noroc poate să aibă un singur om? Ştiam perfect o singură lecţie, lecţie care de altfel a şi picat la eseu, România postbelică. Trecând prin prezentarea unui curent cultural, la care am scris o pagină despre suprarealism, inclusiv două titluri de tablouri de Dali inspirate din vise, "Şase apariţii ale lui Lenin pe pian" şi "Vis cauzat de zborul unei albine în jurul unei rodii cu o secundă înainte de trezire". Cele mai meritate 40 de sutimi o să fie alea. În rest lejer, subiecte abordabile, atmosferă ok în clasă, şi mult noroc.

Concert Backstreet Boys în România

2009-06-28T16:51:00.003+03:00

Toată copilăria am visat la asta. De 10 ani de zile aştept concertul ăsta, aşa că niciun argument n-o să mă convingă să-l ratez. 28 noiembrie, locaţie nestabilită încă.

BAC 2009 - română scris

2009-06-26T14:59:00.003+03:00

Am plecat de acasă cu convingerea certă că ori va pica un subiect superb, pe care să-l ştiu foarte bine (romanul psihologic sau realist) ori un subiect foarte greu şi la care m-aş fi gândit ceva timp (Maiorescu, Lovinescu sau Junimea). Aparent am avut noroc şi azi, nişte subiecte foarte frumoase, o poezie minunată de Blaga la 1, text argumentativ despre iubire la 2, şi romanul psihologic interbelic la 3. Ultima noapte am făcut la clasă, e probabil romanul meu preferat din literatura română, lângă Cireşarii şi La Medeleni. Blaga îmi plăcea de când am primit o dedicaţie frumoasă din "Eu nu strivesc...", iar argumentativul, ffs, e iubire. Supraveghetoare liniştite, fără discuţii şi plimbări cu tocuri în capul nostru, timp destul şi evident, fără vreo încercare din partea mea. Ca predicţie, cel puţin un 9,5 :D.

De Sânziene

2009-06-24T21:47:00.002+03:00

Aparent weekendul trecut mă hăituieşte cu atâtea amintiri, de am ajuns să visez în noaptea de Sânziene un accident aproape fatal persoanei cu care am împărţit atâtea. Un vis dubios, eram în camera de gardă a spitalului, şi asteptam veşti, iar în minte aveam o singură imagine, dialogul intens din bezna camerei mele înainte de încă un motiv de "uimire". Şi apoi alb complet, o imagine de spital, şi senzaţia cruntă că s-a întâmplat ceva rău, iar apoi soneria telefonului, trezit, spălat pe faţă terifiată de vis şi pregătit de bac.

BAC 2009 - franceză oral

2009-06-24T12:58:00.002+03:00

Lejer la maxim, am fost a doua, comisie ok, un bilet foarte simplu şi bineînţeles un 10.

BAC 2009 - română oral

2009-06-22T15:25:00.002+03:00

Am fost sfătuită să ajung mai devreme cu ceva timp faţă de ora când eram programată, şi am ajuns pe la 10 şi un sfert, iar la 11 am intrat, cu o oră şi jumătate mai devreme. A fost ok, nu ştiu cât am avut la dispoziţie să ne pregătim, oricum a fost destul, a fost lectură şi nu discurs, şi a fost 10. Pe Nicolae Manolescu despre "Fenomenul Piteşti" de Virgil Ierunca. Lejer :)

Once in a lifetime experience

2009-06-22T07:46:00.003+03:00

Concertul Placebo de la Romexpo a fost o experienţă unică, un spectacol adevărat, o demonstraţie de artă în cel mai pur sens al cuvântului. După o pauză care părea să nu se mai termine între Expatriate şi concertul propriu-zis, pe scenă au apărut Placebo, în aplauzele noastre, şi foarte curând în acordurile Kitty Litter. Surprinzător pentru nişte piese apărute de cel mult 3 săptămâni, publicul ştia versurile şi cânta la unison. Pe incantaţia mi cenicero din Ashtray Heart deja se încingea atmosfera, pentru ca la Battle For The Sun publicul să fie deja magnific, se dansa şi se cânta, apoi s-a trecut la For What It's Worth, una dintre piesele care pe album nu-mi plac în mod special, dar live a sunat foarte bine. Black-Eyed şi gestul lui Molko de a ne indica his pleasure zone, parcă am putea uita vreodată că nu putem fi loiali decât acesteia. Speak In Tongues şi o binemeritată pauză de menajat vocea, pentru că nu ştiam decât refrenul, iar apoi bijuteria Follow The Cops Back Home, un model de performance pentru oricine. Every You Every Me, şi publicul era în priză din nou, pentru ca pe Sleeping With Ghosts să se cânte atât de frumos soulmates never die. Special Needs şi sentimentul că mi-e adresată, just 19 and dream obscene with six months off for bad behaviour, cât mi-am dorit să pot să cânt asta cu trupa în faţă, în vara anului când fac 19 ani :). The Never-ending Why şi iar am luat o pauză de cântat măcar până la refren, urmând Julien, pentru ca pe Meds deja să nu mai existe grad de comparaţie pentru show. Din nou o piesă de pe albumul nou, Come Undone, şi ultima de altfel, iar apoi Special K, unde publicul cânta şi ţipa, unde se vedea diferenţa dintre piesele vechi şi cele noi, în termeni de răspuns al publicului la primele acorduri şi modul în care se cânta din tot sufletul. Song To Say Goodbye, ultima piesă dinainte de bis, şi publicul încă era în forţă. O scurtă pauză, marcată de aplauze şi ţipete, până când Molko şi compania au intrat din nou pe scenă, în sunetele caracteristice Infra-Red, cu vizualuri la fel de sugestive, pentru ca The Bitter End să aducă mulţimea în pragul climaxului, sau cel puţin eu aşa m-am simţit, cântând şi dansând odată cu Brian. Din nou o scurtă pauză, şi ultima piesă a concertului, Taste In Men, fără dansul specific al lui Stefan, din păcate, dar punctată de publicul uimitor de în vervă pentru câtă energie a consumat în timpul concertului.
Per total, a fost ireal, o atmosferă superbă, unică, un public grozav şi o demonstraţie de talent şi profesionalism cum rar am văzut. Cu siguranţă un concert de care o să-mi aduc aminte cu plăcere.

EPIC

2009-06-22T00:30:00.002+03:00

Concertul despre care le povesteşti nepoţilor. Concertul pe care vrei să-l vezi şi la tv. Concertul pentru care te-ai fi bătut dacă îl pierdeai. Placebo au fost extraordinari, o atmosferă minunată (în A), probabil unul dintre cele mai frumoase cadouri, şi la final, o revelaţie, pe The Bitter End.
We're running out of alibis
From the second of May.

Motivational quotes of the day

2009-06-20T13:05:00.002+03:00

"Women would be amazed if they knew what men desire about them. Yes, of course, they want to see women naked and supine and melting, but male desire is far more readily stimulated by what the oblique glance discovers: the parted lips, the micron of eyelash which the mascara brush missed, the changing angle and shadow of cleavage, the bra-strap alternately displayed and covered up, the ripe-camembert plumpness at the edge of hips. There is, inside every adult man, a relentless Peeping Tom, a perennial 14-year-old boy, still amazed by the phenomenon of women on display, flagging their sexuality, their availability, with every square inch of visible flesh, clothing, make-up and curve.
…
We desire the personality that we discern in the walk, the clothes, the laugh … We look, and sigh, and wish to do certain things to her, first urgently, then luxuriantly, and keep doing it indefinitely; but we also hunger to have her do certain things to us, unimaginable though it may seem – we want her to want us. We don’t just want her surrender, like a slave captured in battle; we want her approbation, her adoration; we want to enchant her to desire us back. For, no matter how humble we feel before the dizzying fact of female beauty, men are just as narcissistic as women." - John Walsh (via nightmare brunette)

"There is nothing that screams fuck you to the pain and the hurt in the world than screaming fuck me to the person in your bed." - forgot source

Placebo

2009-06-20T02:31:00.003+03:00

So little time left, tomorrow's the Placebo concert and I am soooo hyper. Missed them last time, but this time, no matter what, regardless of the exam I have less than 12 hours afterwards, I am going. And I'm gonna have the best of times, and get home and learn to make pancakes and find a better use to that huge kitchen table of mine. Goddammit, I just can't wait! Been going through the first of the archives, the 13-hour long IM talk on a so sunny Sunday. The tripping, the dreams, the fantasies, oh damn, I'm so waay off topic. Just that it's been long, it's been even longer since the 'unreal' occurred, that I'm just too excited and hyped up to bear it. Placebo. I shall please. In Latin. I shall. Just to see that look again, the lack of words I seemingly provoke in some.
Oh, and then there's the morals, the idea someone's hurt by this and I should not be the villain in the story. But then again, on a scale of blame, I think I'd be the last one to put it on. So I should just enjoy the concert, whatever comes next, and then, get to the damn exam and come back with a 10.

On fire

2009-06-16T21:03:00.002+03:00

Kleerup feat. Lykke Li - Until We Bleed

Placebo afterparty, director's cut :).

The end

2009-06-11T20:57:00.002+03:00

So there goes graduation day. It was lots of fun, especially since we had the last bell on Tuesday, and all we have left is the prom. Today was a day of surprises, a day of achievements, a day of joy. Starting with the scorching heat, amplified by the black gowns we wore, I have successfully managed to carry our class sign, along with another classmate of mine. Felt like those models from boxing games. Then, the long-awaited moments of throwing the little hats into the air, captured on video by dad, and, in the end, the moment I cried. The principal and I hugged, and both of us burst into tears, while I told her she'd be the one I'd most miss from that highschool. Actually this is true, I guess I love her more than my own mother. The graduation diploma read on its back 'prudent + a sense of reality + serious = Irina'. After that, I've fulfilled a dream, the promise I made to myself when I got into this highschool in the 5th grade. And a safe is very good, a safe of whose content I've always been curious of, but apparently it was pretty comfy :)). And, last but not least, the getting together with the classmates, after two long hours overtime in the highschool, everyone pointing out how red my face is, and how tired I looked like. Wow, amazing. Coming home then, noticing some pretty purple bruises that seem to have formed very fast, and my brother catching my attention about some scratches on my shoulders. Awesome, considering I have to wear that spaghetti strap dress tomorrow night. Oh, and how could I forget? Bored to death, taking some of those funny test on Facebook, 'What Egyptian godess are you?'. 1000 points to anyone who would've guessed my result was the one I least expected, namely Ma'at.

No regrets

2009-06-10T22:38:00.000+03:00

La aniversară

2009-06-10T10:24:00.003+03:00

3 ani cu blogul, 3 ani în care mi-a fost sprijin şi refugiu, 3 ani în care am avut multe de câştigat de pe urma lui. Şi, cum îmi scria o colegă pe panglica de final ieri, "te cunosc mai mult de pe blog". E locul în care am scris cel mai sincer, cel mai personal şi cel mai profund uneori. Iar pe perioada a multe luni, atât acum doi ani cât şi recent, aş fi clacat fără el. La mulţi ani bloguleţule :)

Why can't you be me?

2009-06-08T11:47:00.002+03:00

Placebo - The Movie On Your Eyelids

Lamborghini Shoes

2009-06-07T15:49:00.003+03:00

Pantofii în care m-aş mărita.

Lucrurile simple

2009-06-05T12:41:00.001+03:00

Să te trezeşti dimineaţa târziu, în nuanţe roşcate de la soarele ce bate prin perdelele încă nedesfăcute, să deschizi telefonul cu ochii pe jumătate închişi de somn, şi să asculţi cel mai simplu, mai clar şi mai frumos mesaj, primit în timp ce dormeai. Patru cuvinte şi o singură dorinţă..

2009-06-01T18:31:00.004+03:00

Haven't smoked home in 4 years. Haven't made a full teapot of tea ever. Haven't spent two hours screaming at the walls. Haven't given so much of a damn. It feels like I've been beaten, my eyes are sore, and I am numb, from so much wasted energy. Spent half an hour in a hot bath, the water burning my skin, and still the sensation of filth crumbles my desire to look into a mirror. I'm wearing a longsleeve, trousers and socks, can barely stand the sight of my fingers. I've washed so many times, I've washed my hair and my skin and everything seems to be just too dirty. Food? Ha ha. A mix of old and new tracks for the music surrounding this mood. Tried to start reading something for History. Wrote like 10 lines and gave it up.

2009-05-31T23:30:00.000+03:00

How excruciatingly right I was!

Nothing really ends

2009-05-31T13:45:00.001+03:00

Nothing Really Ends - dEUS

Because

2009-05-29T09:15:00.001+03:00

City And Colour - Day Old Hate (live)
Asculta mai multe audio Muzica »

My blanket covers me

2009-05-28T16:53:00.003+03:00

Powder Blue has taken over my mind. I am constantly listening to the two main songs, constantly reviewing my life. Marked by the moment she throws candle wax on her chest, seemingly in a purification ritual, I guess I need that too. A purification to my bones, clean and new. Lose everything that has kept me down, and finally rise up. Stronger. Above the concrete fields below. Underneath. Qwerty's look when he discovers Rose is a stripper. Carving a scarlet writing to my heart, letting me know it has been the same. She's burnt her skin, I've burnt bridges. Only she's got her happy ending.

[Locked up inside my metal cage/Always tense and filled with rage]

Bac

2009-05-24T19:48:00.003+03:00

Încerc să-mi dau seama când o să realizez că în mai puţin de o lună dau bacul şi că ar trebui să mă apuc să învâţ. Am luat pauză cu jobul până după examene, în ideea că poate mă apuc să fac ceva să iau nişte note onorabile. În schimb, problema mea cea mai mare e cum o să mă distrez cât ai mei sunt plecaţi din ţară. Întâmplător, în prima săptămână de examene.
La istorie încă nu ştiu nimic, poate doar România postbelică în jur de 80%. La română sunt ok cu cât am acum, nu mai e mult de reluat. La limbile străine n-am niciun stres. Iar la logică...hm, cu ce ştiu acum am un 9 şi ceva asigurat. Doar istoria mă stresează. Nu era mai bine să nu mai existe deloc proba? :))
În rest, mă bucur în fiecare zi că n-am crize de personalitate ca înainte de CPE, şi mă gândesc şi râzgândesc ce să fac după Placebo, având în vedere că la 8.30 trebuie să fiu la liceu. Să dorm, să dorm, şi să mă trezesc fresh şi să fiu asigurată că româna oral o iau cum trebuie, sau..nu? Visez în spaniolă de când m-am decis că merg în Barcelona în loc de Amsterdam, şi mi se pare că ziua mea e peste atât de mult timp, şi că până ajungem la hotelul minunat mă plictisesc toată vara. Pe de altă parte, tot am senzaţia că fac 18 ani şi nu-mi explic de ce.
Şi totuşi, trecând peste visele cu bronz de Spania şi concerte vara asta, ce fac cu bacul?

Powder Blue

2009-05-23T23:58:00.002+03:00

One of the greatest movies I've seen in ages. Triggered overwhelming passion and mixed emotions about everything going on right now in my life. The intensity in Rose's dancing, the way she takes care of Qwerty, the way everything and nothing falls into place in the end.. I loved it. The snow. Her moves at the pole, flashes of a night I'll surely reload. I was left speechless throughout the movie. Magnificent.

Dissolved Girl - Massive Attack

2009-05-23T21:28:00.004+03:00

Massive Attack - Dissolved Girl
Asculta mai multe audio Muzica »
Shame, such a shame
I think I kind of lost myself again
Day, yesterday
Really should be leaving but I stay

Say, say my name
I need a little love to ease the pain
I need a little love to ease the pain
It's easy to remember when it came

'Cause it feels like I've been
I've been here before
You are not my savior
But I still don't go

Feels like something
That I've done before
I could fake it
But I still want more

Fade, made to fade
Passion's overrated anyway
Say, say my name
I need a little love to ease the pain
I need a little love to ease the pain
It's easy to remember when it came

'Cause it feels like I've been
I've been here before
You are not my savior
But I still don't go, oh

I feel live something
That I've done before
I could fake it
But I still want more, oh.

Crazy English Summer

2009-05-22T23:06:00.003+03:00

Surely a crazy English summer with Placebo, the night before my first exam. I am happy. I brought a smile on someone's face today. Life can actually be fun and some have to learn that. Two tickets. Two spots. One night along with a favourite band. Waking up in the morning to get to the exam. It's all coming down on me, I'm day-dreaming and realising this is the way it's gonna be. The best feeling in the world. The most important present. The sweetest thing. Smile, ain't that worth dying for?
I'm radiating with joy, tonight I'll start my journal again. I'm full of an immense happiness, I feel so good and I know I can share this. So why not?

today is a good day

2009-05-22T17:45:00.002+03:00

117: and you're more fragile than ....some little variety of shrew that have been tossed in a punching bag filled with little rocks and shards of glass

Plastic and rubber

2009-05-20T20:56:00.002+03:00

My life's in a plastic bag where I keep my dreams and hopes. Maybe some day I'll recycle. Maybe I'll get new dreams. These ones are almost rotten. The sauna in the plastic bag is too much for them, so they alter like oranges. I'll take balloons and play, I'll sing and dance, I'll write. I'll get ready for the prom. A stage of my life is ending. Maybe I shall let the bag loose. Get rid of my highschool dreams, grow up and become someone. I want to know myself, I'm looking inside of me and see I've changed, I've grown, I've let go of things that hurt me. They rot my heart like my dreams got rotten inside the bag. So I closed my eyes and let everything disappear. It took me a while, but I am not there anymore. I'm putting my life in a balloon. Pour my hopes in there and see it grow bigger and bigger, with every blow, with every dream. Maybe it'll break. Or maybe it'll slowly decrease, as my dreams come true one by one. So I'm putting on my best smile, let my hair loose and rise. Become the woman I've always dreamed to be. Become the one who's not crushed by her feelings for anyone. Live through what I do to help, live through being myself. I will stay selfish, I know I will, but at the same time, I feel a crumbling desire to protect the beloved. And I will.