Secrete...

Da, leapşa în care trebuie să scriu câte ceva despre mine, care este adevărat, în ciuda aparenţelor, nu-i aşa, Raluca? Here we go...

În ciuda aparenţelor... nu sunt curvă. Nu-mi face extrem de mare plăcere să stau pe mess şi nici s-o ard aiurea pe hi5. Nu-mi place să mă plouă, deşi îmi place ploaia. Nu-mi plac multe lucruri pe care le accept din lipsa de alternativă (vezi cam tot ce se leagă de liceu). Nu accept tot ce mi se oferă, chiar dacă uneori înseamnă să renunţ la anumite plăceri. I have my standards though.

În ciuda aparenţelor... n-a venit primăvara şi pentru mine nici nu o să vină, pentru că mi-am promis ceva şi o să mă ţin de promisiune. În ciuda aparenţelor, nu sunt deloc self confident şi toate prostiile alea care încep cu self. Nu sunt deloc aşa cum par. Din toate punctele de vedere. Nu sunt normală, încă un lucru pe care îl transmit greşit. Am problemele mele la mansardă şi sunt conştientă de ele. Nu învăţ, indiferent de nivelul examinării pe care trebuie să o trec. N-o fac din principiu, sunt destul de inteligentă cât să reţin fără să repet. Dacă nu, ghinion! Uneori, faza nu prea ţine şi aşa mă trezesc cu 7-8 în teze, şi cu C la Proficiency.

În ciuda aparenţelor, încă mai ascult muzica pop cu care am crescut, namely Backstreet Boys. Încă mai dorm cu un ursuleţ pe care îl am de când aveam 2 ani. "Încă" e puţin tras de păr totuşi, pentru că l-am găsit acum vreo câteva săptămâni prin casă. În ciuda aparenţelor, îmi place lumina roşiatică din camera mea, datorată perdelelor şi draperiilor roşii. Mi-a plăcut în generală, deşi a fost perioada mea emo. Da, ştiu, am fost avangardistă, deşi toată starea mea se reducea la o depresie lungă de vreo doi ani. În ciuda aparenţelor, am ţinut la un animal odată. Greu de crezut pentru cine mă ştie. Dar a fost o căţeluşă care a murit de parvoviroză. Acum 8 ani, chiar pe la ora asta... În ciuda aparenţelor, mi-aş dori o relaţie serioasă. În ciuda aparenţelor, nici una dintre cele de până acum nu se încadrează în tiparul ăsta.

În ciuda aparenţelor, nu mi-am pierdut sadismul şi interesul pentru moarte. Nu-mi pare rău că la 7 ani am zdrobit o broască cu pietre până a ajuns piure. Nu-mi pare rău că la 8 ani am aruncat cu un scaun (mic, ce-i drept) după frate-miu. Nu-mi pare rău că la 9 ani l-am tuns. Nu-mi pare rău de multe lucruri pe care le-am făcut. În ciuda aparenţelor, sunt foarte uşor influenţabilă. Ei, nu chiar foarte :)). În ciuda aparenţelor, încă nu m-am plictisit de blog, deşi posturile mele sunt din ce în ce mai introspective şi mai plictisitoare. Şi mai ales, în ciuda aparenţelor, mi-a plăcut enorm de mult să stau pe stradă în gerul ăla de săptămâna trecută, în fustă şi maieu (bine, şi geacă), pe tocuri, beată mangă, prestând cel mai lung oral din viaţa mea. Şi nu, nici nu mi-e ruşine cu asta.

Mai departe o iau Paul, Filip, ca să mai scrie ceva, şi Moxx.